Candidaţi? gândi Burton. Candidaţi la ce? La viaţa eternă? Deci Spruce spusese adevărul despre scopul Resuscitării?
— Nu ne-am gândit că ne scapi mereu prin sinucidere, continuă Loga. Nu am bănuit asta nici măcar atunci când ai fost detectat în zone atât de îndepărtate, încât doar resuscitarea ar fi explicat prezenţa ta acolo. Am crezut că fuseseşi ucis şi transferat. Anii au trecut. Nu aveam idee unde te afli. Mai aveam şi alte lucruri de rezolvat, aşa că am demobilizat toţi agenţii care lucrau în Cazul Burton, cum îi spuneam noi, cu excepţia celor aliaţi la capetele Fluviului. Nu ştim cum, dar aflaseşi de existenţa turnului polar. Mai târziu am descoperit cum. Prietenii tăi, Göring şi Collop, ne-au fost de mare ajutor, deşi ei nu şi-au dat seama că discută cu Etici, desigur.
— Cine v-a informat că am ajuns în apropiere de capătul Fluviului?
Loga zâmbi şi-i răspunse:
— N-ai nevoie să ştii. Oricum te-am fi prins. Vezi tu, fiecare spaţiu din capsula de restaurare — locul unde, în mod cu totul nejustificat, te-ai trezit în cursul fazei de preresuscitare — are contoare automate. Au fost instalate în scopuri statistice şi de cercetare. Dorim să avem o situaţie precisă a ceea ce se petrece. Spre exemplu, mai devreme sau mai târziu, orice candidat care depăşeşte cifra medie a deceselor este supus unui studiu. De obicei, operaţiunea asta se face târziu, întrucât nu prea avem mână de lucru. Abia când ai murit pentru a şapte sute şaptezeci şi şaptea oară am apucat să ne uităm la resuscitările care s-au efectuat mai frecvent. Deţii un număr record. Presupun că ar trebui să primeşti felicitări pentru această performanţă.
— Deci, mai sunt şi alţii?
— Ei nu sunt puşi sub urmărire, dacă la asta te referi. Şi, într-un fel, nu sunt mulţi. N-am ştiut că tu erai acela care a realizat un număr atât de impresionant de resuscitări. Locul tău din capsula de preresuscitare era gol când am întreprins studiul statistic. Cei doi tehnicieni care te văzuseră când te-ai trezit în camera de preresuscitare te-au identificat cu ajutorul… fotografiei. Am reglat aparatul de resuscitare astfel încât, cu prima ocazie când urma să fii recreat, să fim avertizaţi pentru a te aduce în acest loc.
— Dar dacă n-aş mai fi murit?
— Asta te-ar fi aşteptat! Plănuiai să ajungi la marea polară prin gura Fluviului, adevărat? E imposibil. Pe ultima sută de mile, Fluviul trece printr-un tunel subteran. Orice ambarcaţiune ar fi făcută fărâme. Asemeni altora care au îndrăznit să pornească în această călătorie, ai fi murit.
— Fotografia mea, spuse Burton, cea pe care i-am luat-o lui Agneau, a fost făcută pe Pământ când eram ofiţer în Compania John din India. Cum aţi obţinut-o?
— Prin cercetări, domnule Burton, îi răspunse Loga, încă zâmbitor.
Lui Burton îi veni să sfărâme masca de superioritate de pe faţa bărbatului. Nu părea să fie legat în vreun fel; totul îl făcea să creadă că se poate apropia de Loga pentru a-l lovi. Ştia însă că era puţin probabil ca Eticii să stea în aceeaşi încăpere cu el fără să-şi fi luat măsuri de siguranţă. Mai curând i-ar fi redat libertatea unei hiene turbate.
— Aţi aflat cumva ce m-a făcut să mă trezesc înainte de termen? Sau ce i-a făcut pe ceilalţi să-şi recapete cunoştinţa?
Loga tresări. Se auziră şi câteva exclamaţii de mirare.
Loga îşi reveni primul.
— Am efectuat o analiză minuţioasă a organismului tău. Nici n-ai idee cât de completă. Am cercetat fiecare componentă a… psihomorfismului tău, cred că nu greşesc numindu-l astfel. Sau aură, după cum doreşti. Făcu un semn către sfera de deasupra capului, N-am găsit nici un indiciu.
Burton îşi azvârli capul pe spate şi râse lung, zgomotos.
— Deci, nu ştiţi chiar totul, ticăloşilor!
Zâmbetul lui Loga deveni reţinut.
— Nu, şi nici nu vom şti vreodată. Doar Cel Unic este omniscient.
Îşi duse mâna la frunte, buze, inimă şi organe genitale cu degetele mai lungi ale mâinii drepte. Ceilalţi făcură acelaşi gest.
— Te asigur însă că ne-ai cam speriat — dacă asta-ţi dă vreun sentiment de satisfacţie. Şi încă ne dai fiori. Vezi tu, suntem aproape convinşi că eşti unul dintre oamenii asupra cărora am fost preveniţi.
— Preveniţi? De către cine?
— De un… un fel de computer gigant, dar viu. Şi de operatorul lui. Făcu iarăşi semnul ciudat cu degetele. Asta-i tot ce-ţi pot spune, chiar dacă după ce te vom retrimite în Valea Fluviului nu-ţi vei aminti nimic din cele discutate acum aici, jos.
Burton simţi că mintea i se întunecă de furie, dar nu într-atât încât să-i scape cuvântul „jos”. Să însemne asta că maşinăria care efectua resuscitarea şi ascunzătoarea Eticilor se aflau sub scoarţa Lumii Fluviului?
— Datele arată că ai puterea de a ne da planurile peste cap, continuă Loga. Nu ştim de ce doreşti să realizezi asta şi nici modul în care ai putea proceda. Dar nici nu-ţi poţi imagina cât de mult respectăm spusele sursei noastre de informaţii.
— Dacă daţi crezare unor asemenea vorbe, interveni Burton, de ce nu mă izolaţi? Suspendaţi-mă între acele două bare. Lăsaţi-mă să plutesc în spaţiu, răsucindu-mă în veci, ca un purcel în frigare, până vă duceţi la bun sfârşit planurile.
— Nu putem proceda astfel! exclamă Loga. Această acţiune ar putea distruge totul. Cum ţi-ai mai dobândi mântuirea? Pe de altă parte, asta ar reprezenta o acţiune violentă din partea noastră, lucru de neiertat. De neconceput!
— Dar aţi fost violenţi când m-aţi silit să fug şi să mă ascund de voi, nu se lăsă Burton. Şi acum sunteţi la fel, fiindcă mă reţineţi împotriva voinţei mele. Şi veţi comite încă un atentat la libertatea mea când îmi veţi şterge din memorie amintirea discuţiei pe care am purtat-o cu voi.
Loga făcu impresia unui om care-i pe punctul de a-şi frânge mâinile. Dacă el era cumva Necunoscutul Misterios, Eticul renegat, atunci dovedea calităţi actoriceşti remarcabile. Cu un glas întristat, Loga spuse:
— Adevărat doar pe jumătate. Trebuia să luăm anumite măsuri de protecţie. Dacă n-ar fi fost vorba decât despre tine, te-am fi lăsat în pace. E adevărat că am încălcat codul nostru etic făcându-te să fugi şi examinându-te. Te rog să mă crezi că plătim această faptă prin suferinţe sufleteşti de neînchipuit.
— Aţi putea fi absolviţi parţial spunându-mi de ce am fost resuscitaţi eu şi toate fiinţele umane care au trăit vreodată. Şi cum aţi realizat asta.
Loga începu să vorbească, fiind întrerupt din timp în timp de vreunul dintre cei prezenţi. Femeia blondă interveni cel mai des şi, studiind atitudinea ei şi a lui Loga, Burton trase concluzia că ori îi era soţie, ori deţinea o poziţie importantă.
Uneori erau întrerupţi de alt bărbat. Când se întâmpla asta, Burton detectă respectul celorlalţi, ceea ce-l îndemnă să creadă că el era şeful grupului. La un moment dat, omul întoarse capul şi unul din ochii lui sclipi ciudat. Burton privi mai atent, fiindcă până acum nu observase că în locul ochiului stâng avea o piatră preţioasă.
Socoti că era probabil vreun dispozitiv care îi oferea simţuri sau posibilităţi de percepţie la care ceilalţi nu aveau dreptul. După ce făcu această descoperire, Burton începu să se simtă stânjenit ori de câte ori ochiul, aruncând sclipiri din numeroasele faţete, era îndreptat spre el. Ce putea vedea prisma aceea cu multe unghiuri?
Când Loga îşi încheie explicaţiile, Burton constată că nu ştia cu nimic mai mult decât până acum. Eticii puteau vedea trecutul cu un fel de cronoscop; în felul acesta putuseră înregistra toate fiinţele care prezentaseră interes pentru ei. Folosind înregistrările drept model, realizaseră apoi resuscitarea cu ajutorul unor convertoare energie-materie.
— Ce… Ce s-ar întâmpla dacă aţi crea simultan două trupuri ale aceluiaşi individ? întrebă Burton.
Loga zâmbi strâmb şi spuse că se realizase şi un asemenea experiment. Nu avea viaţă decât unul dintre trupuri.
Burton rânji satisfăcut, ca un motan care tocmai a înghiţit un şoarece.
— Cred că mă minţiţi, remarcă el. Ori îmi spuneţi jumătăţi de adevăr. În explicaţiile voastre apar lacune. Dacă fiinţele umane pot atinge o stare etică atât de înaltă şi rară, încât să „continue”, de ce voi, Eticii, considerându-vă fiinţe superioare, vă mai aflaţi aici? De ce n-aţi „continuat” şi voi?
Toţi, în afară de Loga şi de bărbatul cu ochi din diamant, încremeniră. Loga pufni în râs şi spuse:
— Foarte dibaci. Excelentă întrebare. Îţi pot răspunde doar că unii dintre noi chiar merg mai departe. Dar, din punct de vedere etic, nouă ni se cer mai multe decât vouă, resuscitaţilor.
— Eu rămân la convingerea că mă minţiţi, i-o tăie Burton. Cu toate astea, trebuie să accept ce-mi spuneţi.
Surâse şi adăugă:
— Deocamdată.
— Dacă nu-ţi vei schimba atitudinea, nu vei trece niciodată mai departe, îl avertiză Loga. Dar noi am considerat că, în măsura în care acest lucru e posibil, ar trebui să-ţi spunem ce facem. Când îi vom prinde şi pe ceilalţi care au suferit modificări, vom proceda la fel.
— Printre voi există un trădător, spuse rar Burton, gustând fiecare cuvânt.
De astă dată, bărbatul cu ochi din diamant interveni:
— Loga, de ce nu-i spui adevărul? Poate i-ar dispărea zâmbetul acela bolnăvicios de pe faţă şi l-ai pune la locul lui.