Glonțul lovise butonul triunghiular.
La lumina becului de pe cască, Matei zări o așchie lucitoare înfiptă în carcasa exterioară a „Albatrosului” — amintire a trecerii astronavei prin roiul de meteoriți. O smulse și o puse cu grijă în buzunarul costumului spațial. Profesorul Șerban Stoia avea să-i mulțumească pentru această primă piesă a colecției sale de minereuri extraterestre.
Trecuseră cîteva zile de la întîmplăriie descrise mai s-îs. Datorită medicamentelor și îngrijirii atente, rana iui Virgil mergea spre vindecare. Din fericire, glonțul nu-i rămăsese în trup. Altfel, în lipsa unui medic, Șerban Stoia și Matei ar fi fost neputincioși. Și cine știe cum s-ar fi descurcat cel mai eminent chirurg în condițiile lipsei ce gravitate…
Readus pe orbită, „Albatrosul” își urma drumul spre Mar te. De jur împrejur, siăpînea întunericul dens, apăsător, palpabil. Undeva, în întunecimea aceasta fără început și fără sfîrșit, se afla trupul iui Moroianu. Jetul de vapori pe care-l declanșase glonțul destinat lui Matei îl aruncase departe de astronavă. Rămăsese singur sub astrele scînteind nemișcate, ca o constelație de pietre scumpe țintuite pe perna de catifea a bijutierului. Avea să rătăcească de-a pururi pe cărările cosmice, el, care jinduise aîît să simtă iar pămîntul sub picioare. Sus, avea să fie spulberat de-o stea căzătoare, risipindu-se în abisul de-a cărui nesîîrșire se înspăimîntase…
Matei oftă și porni spre camera-ecluză. Curind trapa exterioară se închise, și prin fante începu să năvălească aerul dătător de viață. Apoi panoul metalic lunecă fără zgomot, și în dreptunghiul de lumină se iviră siluetele cunoscute ale tovarășilor săi.
— SFÎRȘIT —
În ajunul plecării „Albatrosului” spre Marte, avusese loc primul zbor experimental al unei rachete fotonice. Creatorul ei, academicianul I. V. Scerbakov, a fost distins cu medalia „Pentru progresul umanităţii” (N. A.).
Spectacolul cibernetic de care e vorba în povestire este una dintre manifestările artei decadente occidentale, care, pentru a obţine profituri, nu se dă înapoi să denatureze şi să mistifice cuceririle ştiinţei şi tehnicii. Sub aspectul ei ştiiniific. cibernetica este o ramură nouă a tehnicii care analizează legăturile dintre diferite discipline, ca electronica, biologia, matematica etc. (N. R.)
În epoca în care se petrece acţiunca acestei povestiri nu se foloseau încă fuzeele de antrenament. Printre metodele rudimentare cu ajutorul cărora viitorii astronauţi erau obişnuiţi cu acceleraţia se număra şi aşa-zisul „zid al curajului”.Inchipuiţi-vă un cilindru uriaş pe al cărui perete interior se roteşte o motocicletă. Forţa centrifugă menţine motocicleta pe perete şi creează o suprasarcină ajungînd pînă la 4 g. Deci, timp de citeva minute, greutatea motociclistului creşte pînă la 200–250 kg. După cum se ştie, la decolarea şi aterizarea unei astronave se produce un fenomen asemănător, datorită acceleraţiei (N. A.).
Eroul romanului „12 scaune” de I. Ilf şi E. Petrov (N. R.).