129743.fb2
Apartamentul lui Barron Neville era mai simplu decît at Selenei. Cărţile îi erau împrăştiate peste tot, terminalul calculatorului era vizibil într-un colţ, iar biroul larg era dezordonat. Ferestrele erau opace.
Selene intră, încrucişă braţele şi comentă:
― Dacă trăieşti ca un cerşetor, cum vrei să fii ordonat în gînduri?
― Mă descurc, mormăi Barron. De ce nu l-ai adus pe Pămîntean?
― L-a înhăţat Comisarul. Noul Comisar.
― Gottstein?
― Exact. De ce n-ai terminat mai devreme?
― Pentru că mi-a luat vreme. Nu puteam lucra orbeşte.
― Atunci trebuie să aşteptăm, făcu Selene.
Neville îşi muşcă o unghie, apoi inspectă preocupat rezultatul.
― Nu ştiu dacă situaţia ar trebui să-mi placă sau nu… Tu ce crezi despre el?
― Îmi place, rosti hotărîtă Selene. A fost destul de plăcut, dacă ne gîndim că-i un Pămîntean. M-a lăsat să-l conduc. Era interesat. N-a judecat pe nimeni. N-a fost superior… Iar eu n-am evitat să-l provoc.
― A mai întrebat ceva despre sincrotron?
― N-a fost nevoie.
― De ce?
― I-am spus că vrei să-l vezi şi că eşti fizician. Aşa că presupun că te va întreba pe tine ceea ce-l interesează.
― N-a considerat că-i ciudat ca tocmai ghida lui să aibă ca prieten un fizician?
― De ce? I-am spus că eşti partenerul meu sexual. Atracţia fizică n-are nici o explicaţie şi un fizician poate foarte bine să se coboare la o ghidă.
― Termină, Selene.
― Ah… Uite, Barron, mi se pare că dacă ar fi detectat o conspiraţie, sau dacă s-ar fi apropiat de mine pentru a ajunge astfel la tine, ar fi fost mai crispat. Cu cît intriga e mai complicată, cu atît autorul ei e mai nervos. În mod deliberat, eu m-am purtat normal. I-am vorbit despre toate, în afară de sincrotron. L-am dus la sala de gimnastică…
― Şi?
― Şi l-a interesat. Era relaxat şi interesat.
― Eşti sigură? Totuşi Comisarul l-a convocat înaintea mea. Crezi că-i bine?
― De ce ar fi rău? A fost o invitaţie la o întîlnire, făcută în faţa a cîtorva zeci de Lunariţi.
Neville se lăsă pe spate cu mîinile încrucişate la ceafă.
― Selene, te rog, nu mai insista să emiţi judecăţi dacă nu te rog. E iritant. În primul rînd, tipul nu-i fizician. Ţi-a spus că ar fi?
― Eu i-am spus fizician, rosti Selene după o mică pauză. N-a negat, dar nu-mi amintesc să fi spus că într-adevăr este. Totuşi… totuşi sunt sigură că-i fizician.
― E o mică eroare, Selene. Poate că e fizician în mintea lui, dar în realitate n-are pregătire ştiinţifică şi nici nu lucrează ca atare. Are pregătire de fizician, sunt de acord, dar nu lucrează în branşă. Nu poate obţine nici un post. Nici un laborator de pe Pămînt nu l-ar angaja. Întîmplător, e pe lista neagră a lui Fred Hallam şi ţine locul unu de multă vreme.
― Eşti sigur?
― Crede-mă, am verificat. Nu mi-ai spus chiar tu că mi-a luat cam mult?… Şi-i atît de bine, încît e prea bine.
― De ce prea bine? Nu înţeleg la ce vrei să ajungi.
― Nu ţi s-a părut că am putea să ne încredem în el? La urma urmei, e pornit împotriva Pămîntului.
― Bineînţeles, poţi spune asta, dacă datele sunt corecte.
― Oho, ele sunt corecte, cel puţin în sensul că sunt ceea ce vrei, dacă le dezgropi. Ar putea fi însă aranjate.
― Barron, eşti dezgustător. Cum poţi vedea numai conspiraţii peste tot? Ben nu părea…
― Ben? făcu Neville sardonic.
― Ben, repetă fermă Selene. Ben nu părea un om nedreptăţit, sau unul care încearcă să mă convingă că este nedreptăţit.
― Nu, dar te-a făcut să-l consideri interesant. Ai spus că îţi place, nu? Ai subliniat-o. Poate tocmai asta încerca să facă.
― Nu-s chiar atît de uşor de păcălit, o ştii şi tu.
― Bun, va trebui să aştepţi pînă-l văd eu.
― Să te ia naiba, Barron! M-am asociat cu mii de Pămînteni, de toate felurile. E slujba mea. Şi pentru asta n-ai nici un motiv ca să fii sarcastic, vorbind despre opiniile mele. Ai toate motivele să te încrezi în ele.
― Bine. O să vedem. Nu te enerva. Acum, însă, trebuie să aşteptăm… Şi atunci, se ridică el în picioare, ghici la ce m-am gîndit?
― Nu-i greu. Selene se ridică lin şi cu o mişcare aproape invizibilă a picioarelor lunecă într-o parte: Fă-o însă singur. N-am chef.
― Te-ai supărat pentru că ţi-am contestat aprecierile?
― M-am supărat pentru că… La naiba, de ce nu-ţi ţii camera curată? se răsti ea şi ieşi.