Gândurile acestea îi treceau prin minte, în timp ce îşi bea cafeaua. Între timp, Fuiorescu plecase.
- Ce-ar fi să plecăm? propuse Mica.
- Să mergem, măi fată, dacă nu-ţi mai place aici. Te conduc acasă.
***
Mătuşa Sabina le umpluse farfuriile cu jumări de ouă Şi încărcase masa cu alte farfurii şi farfurioare cu unt, brânză, măsline, dulceaţă şi gem făcute de mâna ei.
Ducu şi Bogdan începură să înfulece de zor. Aveau amândoi ochii cârpiţi de somn, fiindcă abia apucaseră să fure câteva ore de somn în noaptea ce abia se sfârşise. Bogdan se întorsese din provincie târziu, după miezul nopţii, şi călătoria cu maşina îl obosise din cale afară. Cât priveşte pe Ducu, acesta ajunsese acasă şi mai târziu, fiindcă Micăi, după ce o condusese până în faţa casei cu maşina, îi venise chef să se plimbe pe jos, pentru că, motivase ea, noaptea era splendidă.
După ce Ducu îi povesti lui Bogdan în ce fel îşi petrecuse seara cu Mica, acesta, trosnindu-şi degetele, după obicei, se bucură ca un copil.
- Va să zică, dacă nu-i spuneam povestea cu "Rekord"-ul, nu ieşea nimic.
- Mda! Se pare că din clipa aceea a început s-o intereseze persoana mea. Ai avut o idee grozavă.
- Înseamnă că are nevoie de un tip cu maşină. La ce i-o fi trebuind?
- Nu cred că numai acesta a fost motivul. Cum e dată dracului de frumoasă, nimic mai uşor pentru ea decât să găsească unul care are maşină. Măcar o râşniţă de "Trabant".
- Dar atunci?
- Nu i-ai spus că numai eu l-am cunoscut pe Florea Bombonică, cu mulţi ani înainte?
- I-am spus.
- Ăsta-i al doilea motiv pentru care am început s-o interesez. Dar mai este un motiv care a determinat-o să-i devin agreabil. I-am spus că lucrez la Ministerul Afacerilor Externe şi că sunt şeful arhivei. Ei, ce zici? Îţi scoţi sau nu pălăria?
- Mi-o scot, Ducule. Ai avut un fler grozav.
- Zi mai bine inspiraţie. Să ştii, măi băiete, că are dreptate şeful când spune că nu numai poeţii au nevoie de inspiraţie, dar şi lucrătorii Securităţii statului.
- Bătrâne, eu cred că asta a fost nada cu care ai dat-o gata. Ce şi-o fi zis ea? Ce mai pleaşcă! Dacă îl recrutez pe ăsta, prin el avem acces la arhiva Ministerului de Externe. Mină de aur, nu alta. Şi cum e ea frumoasă - ce mai: Brigitte Bardot de pe malul Dâmboviţei! - iar tu un craidon trecut de prima tinereţe, floare la ureche pentru ea, să te facă să joci cum îţi va cânta.
- Va să zică, după părerea ta, are de gând să mă racoleze?
- De ce nu? Cum e ea frumoasă, în cazul când nu ne înşelăm, şi lucrează într-adevăr pentru Fuiorescu, nu ar fi de loc de mirare dacă în cadrul reţelei ea are rolul de agentă de recrutare.
- În cazul acesta, măi băiete, află că am mai avut o idee inspirată.
Şi îi istorisi discuţia pe care o avusese în legătură cu cocoşeii.
- Tăticule, gata! Cum de ţi-a dat prin minte să-i spui că dacă puneai mâna pe cocoşei i-ai fi schimbat în străinătate? A fost o idee grozavă!..
- Nu zic nu! Am avut o bună inspiraţie. Dar nu e vorba numai despre Mica. Toată povestea asta - cel puţin pentru mine - mi se pare cumva deosebită.
- Ce naiba găseşti deosebit, bătrâne?
- Până la proba contrarie, cu alte cuvinte până se vor limpezi cât de cât apele ca să putem măcar întrezări şi pietrele de la fund, hai să-i băgăm pe toţi în aceeaşi oală. Mai întâi, pe Fuiorescu. Pe urmă, pe aşa-zisul Chivu Boraş, pe Marcel Koruz surdomutul, pe răposatul Reinhardt Klausner, alias Florea Bombonică, pe Aspasia, pe Mica.
- Exact! Şase.
- Sunt două săptămâni de când avem aceste fire în mână. Ei bine, ai putea să-mi spui ce urmăresc în definitiv lepădăturile astea?
- Deocamdată e destul de greu să-ţi faci o părere.
- În alte împrejurări, chiar şi atunci când dăm numai de un singur fir, ştim sau bănuim ce urmăresc, fie că e vorba de un secret care priveşte industria noastră, apărarea ţării şi aşa mai departe. Dar ăştia ce urmăresc? Cunoaştem şase indivizi care presupunem că nu stau cu mâinile în sân, dar până acuma nu ştim ce obiectiv urmăresc. Am sau n-am dreptate?
- Ai!
- Atunci, dacă tu nu eşti în stare, nici eu şi, pe cât se pare, nici şeful, nu înseamnă că afacerea aceasta este puţin altfel?
- Că urmăresc un altfel de obiectiv decât cele urmărite în mod obişnuit de agenţi.
- Vezi, nici asta nu aş putea afirma sută la sută. Sau, dacă vrei, aş putea spune: Da, şi asta urmăresc. Adică, un obiectiv mai puţin obişnuit.
- E cam nebulos raţionamentul ăsta al tău, bunicule.
- De acord! Dar tocmai în aceasta constă partea ciudată. Cu toate că am sucit şi pe o parte şi pe alta cunoscutele problemei, nu izbutesc, fir-ar al dracului, ca ea să devină mai puţin nebuloasă, să-i găsesc dezlegarea.
- Ce-ar fi, măi Ducule, dacă i-am lua la întrebări?
- Am face o greşeală, Bogdane. Cine ne-ar ajuta să dezlegăm şarada? Koruz? Poate Mica? Ăştia sunt, sigur, a cincea roată la căruţă.
- Dar Fuiorescu?
- Ăsta, da! Ăsta e un ţip mai mult decât suspect din punctul de vedere care ne interesează. Ăsta sigur că ştie ceva mai mult decât toţi ceilalţi la un loc. Mă întreb însă: Ce ştie, cât ştie? Şi dacă ştie ceva, e dispus să vorbească? Noi nu trebuie să pierdem din vedere că habar nu avem unde a dispărut Aspasia şi nici cine este şi ce învârteşte Chivu Boraş, care nu trebuie să ne intereseze în mai mică măsură decât cucoana aceasta. Nu ştim dacă vreunul dintre aceştia este amestecat în răpirea lui Sava Şutelcă, după cum, de asemenea, nu ştim nimic despre Champignon şi, cu atât mai puţin, despre acel Bernhard, de care a pomenit Reinhardt Klausner în ultimele sale clipe. Cu alte cuvinte, nu ştim nimic tocmai despre acela sau aceia care, după toate aparenţele, trage sau trag de sforile ce fac să se mişte marionetele: Fuiorescu, Mica, Koruz şi ceilalţi. Şi dacă aşa stau lucrurile, într-adevăr am proceda greşit dacă ne-am grăbi să-i arestăm tocmai pe aceia pe care îi vedem agitându-se, îndeplinind voinţa altora.
Bogdan oftă.
- N-avem încotro. Trebuie să mai aşteptăm.
Telefonul sună. Era colonelul Joldiş.
- Noutăţi sunt?
- Sunt, tovarăşe colonel.
- Bine! Ai să-mi raportezi mai târziu. Ţi-am trimis maşina. Într-un sfert de oră să fii la Comitetul Geologic. Ne întâlnim acolo. A dispărut o geologă.
- Căpitanul Tudoraşcu e la mine, tovarăşe colonel.
- Poţi să-l iei şi pe el.
Şi închise.