Geologul se uită la Bogdan pătrunzător. Voia să se convingă dacă acesta nu fusese pur şi simplu ironic.
- Da! Este şi acesta un motiv în plus ca să-i simt lipsa.
- Cum a ajuns în echipă?
-Eu am angajat-o.
- Ca secretară a "expediţiei"?
- Exact!
- Din nou sunt obligat să vă pun o întrebare care probabil să vă pară cam indiscretă.
- Puteţi s-o puneţi. Nefiind prima... Cum s-ar spune, m-am obişnuit să răspund şi la asemenea întrebări.
"Fir-ai să fii al naibii de găgăuţă! îl apostrofă în gând Bogdan. Fiindcă, după toate probabilităţile, asta eşti. Un găgăuţă şi un gură-cască. Dacă mă înşel, cumva, sunt gata să-mi tai pe loc mustaţa!" (Bogdan nu avea mustaţă).
Pe urmă, tare:
- În ce împrejurare aţi cunoscut-o pe Tina Păduraru?
- Am cunoscut-o astă-vară, la Tuşnad.
- Îşi petrecea şi ea acolo concediul?
- Da! De fapt, era numai în trecere. Călătorea cu un bilet circular. Deşi n-a stat la Tuşnad decât patru zile, ne-am împrietenit.
- Pe urmă, v-aţi reîntâlnit, unde?
- La Galaţi! Îmi dăduse adresa. Când am revenit din concediu, i-am scris câteva rânduri. I-am scris că mi-ar face mare plăcere dacă ar accepta să ieşim într-o seară împreună. A fost de acord. Ne-am mai văzut apoi de câteva ori. Abia acuma ne-am împrietenit cu adevărat. Pe urmă, când a trebuit să plec pe teren, i-am cerut şi ei să vină. A primit fără să fie prea încântată. Dar după aceea, munca de geolog începuse s-o intereseze: o găsea pasionantă.
- Cred şi eu!
Geologul din nou îl privi bănuitor, fiindcă din nou nu ştia dacă vorbise sau nu serios.
- Credeţi că avea motive speciale? întrebă cumva stânjenit.
- De ce neapărat motive speciale! Pur şi simplu, fiindcă, într-adevăr, munca dumneavoastră, a geologilor, este interesantă şi pasionantă. Spuneţi-mi cum de a putut să accepte propunerea? A demisionat de unde lucra sau nu are nici o ocupaţie?
- Este pensionată din motive de boală.
- Atunci se explică. Încă o întrebare. De fapt, două. Prima: Unde locuieşte în Galaţi?
- Strada Turtureanu 17.
- A doua şi ultima: Când a plecat atunci, noaptea, şi-a luat tot bagajul?
- Nu!
- În cazul acesta, îmi veţi permite să-i cercetez bagajele.
- Mă rog! Dacă socotiţi că e necesar...
- Tovarăşe geolog, nu sunt obişnuit să fac decât numai ceea ce este absolut necesar.
Dar cercetarea geamantanului Tinei Păduraru nu-i fu de nici un folos.
- Dă-i bătaie! Ne întoarcem la Galaţi, îi spuse Bogdan şoferului.
Se ghemui într-un colţ şi îşi aprinse o ţigară. Bogdan nu era fumător. Se putea întâmpla să treacă şi săptămâni întregi fără să pună în gură măcar o ţigară. Erau însă împrejurări cu totul neobişnuite, când simţea nevoia să fumeze. Ţigara - zicea el - îl ajuta să pună ordine în încâlceala gândurilor, în asemenea împrejurări totdeauna năvalnice. De data asta ţigările nu-i fură de nici un folos, deşi până la Galaţi dădu gata un pachet întreg.
Curând după ce ajunse în oraş, un lucrător de la miliţia regională se prezentă la casa cu numărul 17, de pe strada Turtureanu. Poarta era încuiată. Un câine lup, cu ochi răi şi injectaţi, începu să-l latre cu o voce răguşită, smucindu-se în lanţ.
- Pe cine cauţi matale, tovarăşe? întrebă proprietăreasa casei, o femeie bătrână, fostă profesoară.
- Aicea locuieşte tovarăşa Tina Păduraru?
- Aicea, dar acuma nu-i acasă.
- La ce oră o pot găsi?
- N-aş putea să-ţi spun nici ora şi nici ziua, tovarăşe. Dumneaei este plecată din oraş.
- Da? Ce păcat! Şi de mult timp lipseşte?
- Păi, să fie vreo trei săptămâni. Da' matale ce treabă ai cu ea?
- Eu sunt de la telefoane. Are un aviz pentru deseară la ora douăzeci.
- Dacă nu-i în oraş!..
- Şi de întors, nu ştiţi când se întoarce?
- Nu aşa curând. Peste vreo două luni. A plecat cu nişte geologi pe teren.
- Şi de atunci n-a mai dat pe acasă?
- Nu! Şi nici măcar nu mi-a trimis o ilustrată de pe acolo pe unde umblă. Şi doar mi-a promis.
- Dacă v-a promis, are să vă trimită. Atunci cu avizul... Am să anunţ că lipseşte din localitate. Bună ziua!
Peste o jumătate de oră, sună la sonerie Bogdan, întrebarea fu aceeaşi.
- Pe cine cauţi matale, tovarăşe?
- Pe dumneavoastră. Vreţi să deschideţi?