- Şi de ce, mă rog, nu ţine?
- Haide să judecăm problema şi din acest punct de vedere. Sunt gata să accept că Marcel Koruz este cu adevărat surdomut. Tu accepţi că sinuciderea lui Paulian este urmarea vizitei pe care Koruz i-a făcut-o?
- Da! Foarte posibil, ca acesta să fie motivul.
- Trebuie să înţeleg prin aceasta că tu întrevezi şi o altă cauză a sinuciderii?
- N-o întrevăd, dar asta nu mă opreşte să admit că s-ar putea să existe şi o altă explicaţie.
- Teoretic, admit şi eu. Dar întrucât nici tu şi nici eu n-o întrevedem, aşa cum te-ai exprimat, înclin să cred că s-a sinucis ca urmare a vizitei lui Koruz. Dar cu asta n-am avansat de loc. Fiindcă tot nu ştim de ce s-a sinucis dentistul.
- Nu e chiar imposibil să emitem unele ipoteze.
- De pildă?
- Stai puţin. Înainte de a răspunde la întrebarea aceasta, ar trebui să ne punem o altă întrebare: Marcel Koruz l-a mai vizitat vreodată pe dentist?
Lui Ducu îi plăcu logica lui Bogdan.
- Asta-i just. Şi tu ce răspunzi?.
- La întrebarea ta sau la a mea?
- La care vrei tu.
- Eu aş zice că trebuie să găsesc răspunsuri atât pentru cazul când Koruz l-a mai vizitat pe dentist, cât şi pentru cazul când nu l-a mai vizitat. Dacă l-a mai vizitat, atunci lucrurile se prezintă cam aşa: Probabil că dentistul a lucrat pentru Koruz, căruia i-a furnizat informaţii privind activitatea institutului unde munceşte ginerele său.
- Scuză-mă că te întrerup. Cu, sau fără ştirea inginerului?
- Să zicem fără ştirea inginerului.
- Dar cum de şi-a putut procura dentistul informaţiile cerute de Koruz, de vreme ce afirmi ca inginerul este străin de toata povestea asta?
- Probabil că, totuşi, dentistul s-a priceput să-l tragă de limbă pe ginerele său. Fiind vorba de o discuţie în familie, e posibil că inginerul, n-a mai considerat că este necesar să-şi ţină gura. Sau, poate că inginerul îşi aducea de lucru acasă, şi noaptea, în timp ce toţi dormeau, dentistul se furişa în biroul ginerelui său şi-şi vâra nasul prin hârtiile acestuia. Eventualele fotografia. Nu s-a găsit nimic la percheziţie?
- Nimic. Nici măcar aparatul de fotografiat, îl ironiza Ducu.
- Nici nu-i de mirare. Dacă este adevărat că, după vizita lui Koruz, dentistul a plecat de acasă, chipurile ca să-şi ia nişte ţigări, atunci putem presupune că a plecat ca să facă să dispară tot ceea ce, după moartea sa, i-ar fi putut compromite familia, inclusiv aparatul de fotografiat.
- Bine, dar atunci de ce s-a mai sinucis? Dacă ar fi refuzat să-i furnizeze informaţii lui Koruz, atunci da, aş înţelege. A preferat să se sinucidă decât să-şi compromită ginerele. S-a sinucis, cu alte cuvinte, ca să salveze onoarea şi liniştea familiei. Tu afirmi însă că dentistul a furnizat informaţii lui Koruz. Or dacă aşa s-a întâmplat, de ce s-a mai sinucis? De ce n-a continuat să-l alimenteze pe Koruz cu informaţiile de care acesta avea nevoie? De ce, cu alte cuvinte, aşa, dintr-o dată, a recurs la sinucidere?
Bogdan, care continua să-şi trosnească degetele cu atâta înverşunare încât te mirai că nu şi le rupe, nu întârzie cu răspunsul şi nici nu păru încurcat.
- Simplu, bădiţă. Probabil Koruz i-a cerut să-i furnizeze niscai date pe care el nu şi le putea procura decât, sau asociindu-l pe ginerele său, sau compromiţându-l în aşa măsură, încât aceasta să ducă la arestarea inginerului. Şi într-un caz, şi în celălalt, nevrând să-şi compromită familia, a preferat să se sinucidă.
- Bun!.. Asta-i ipoteza ta, în cazul când Koruz l-a mai vizitat pe dentist.
- Stai puţin! Când am spus că l-a mai vizitat pe dentist, nu trebuie înţeles că a trebuit ca Marcel Koruz să se ducă neapărat acasă la dentist. Nimic nu-i împiedica să se întâlnească în altă parte. Şi dacă stai să te gândeşti bine, pare mai probabil că aşa s-a întâmplat. Esenţialul este nu unde s-au mai văzut, ci dacă s-au mai văzut, adică dacă dentistul a lucrat pentru Koruz.
- Bineînţeles că asta am înţeles şi eu, măi băiete. Acuma nu mai rămâne decât să analizăm varianta în cazul când dentistul n-a mai lucrat pentru Koruz.
- În cazul acesta, lucrurile se complică. Fiindcă mi-e greu să cred că tocmai Koruz, surdomutul Koruz, a fost trimis să trateze cu dentistul. Asta, pe de o parte. Pe de alta, nu înţeleg rostul vizitei în sine. Dacă dentistul nu a lucrat pentru Koruz şi nici pentru altcineva din reţea, de ce Koruz s-a adresat tocmai dentistului? Cu intenţia de a-l racola? De ce tocmai pe el, un bătrân de şaizeci şi doi de ani, şi de ce nu direct pe inginer, care avea acces direct la documente? Eu, dacă vrei să ştii, nu găsesc răspuns la aceste întrebări şi tocmai de aceea exclud posibilitatea că Marcel Koruz abia ieri, pentru prima dată, a făcut cunoştinţa dentistului.
- Dar în acest caz, sigur că soţia inginerului şi mamă-sa nu sunt străine de toată povestea asta.
- Păi nu ţi-am mai spus-o? Nu ţi-am spus că m-au minţit? Să mă slăbească "frumoasa din pădurea adormită", adică Violeta.
- Ziceai că-i tare frumoasă...
- Şi este. Dar aşa o nevastă, zău că nu mi-aş dori. Şi cum îţi spuneam, să mă slăbească dumneaei că a conversat cu un surdomut, cu Koruz. Şi mă rog, de ce până n-am întrebat-o, n-a suflat un cuvânt de vizita lui Koruz?
- Te pomeneşti că te-i fi gândit că toţi trei, tatăl, mama şi fiica, s-au unit ca să-i smulgă inginerului cât mai multe secrete? râse de el Ducu.
- Eu n-am spus că Violeta are vreo legătură cu Marcel Koruz. Şi nici bătrâna.
- Măi zăbăucule, tu nu poţi vorbi mai clar? N-ai spus tu că ele au ascuns de tine dinadins vizita lui Koruz?
- Ţi-am spus. Nu mi-au vorbit de vizită, fiindcă au voit să spele rufele în familie.
- Adică?
- Ele ştiu de ce dentistul s-a aruncat pe fereastră. Dar nu vor s-o spună, ca să nu pericliteze prezentul şi viitorul inginerului. Adică, exact ceea ce-ţi spuneam: au făcut tot posibilul ca să spele rufele în familie. Măi Ducule, eu îmi tai mustaţa că dentistul a lăsat o scrisoare prin care explică ce l-a determinat să întoarcă spatele vieţii... Şi cu asta, basta. Acum cunoşti părerea mea. Câteva minute birui liniştea. Ducu se duse să privească afară pe fereastră. Bogdan, plictisit să-şi tot trosnească degetele, îşi vârî mâinile adânc în buzunare. Se gândeau amândoi la cele ce discutaseră.
- Mi se pare că nu te-am convins, Ducule.
- Nu, de loc, măi băiete.
- Lua-te-ar naiba, iconoclastule! Dacă dărâmi eşafodajul argumentelor mele, ridică tu altul în loc.
- Din păcate, Bogdane, deşi nu sunt de acord cu punctul tău de vedere, deocamdată, nu ţi-l pot împărtăşi pe al meu.
- De ce?
- Fiindcă veriga asta - sinuciderea dentistului - deocamdată, nu se leagă de celelalte.
Bogdan începu să-şi trosnească din nou degetele.
- Măi, mi-a venit o idee. Ce-ar fi dacă am invita-o pe Violeta aici şi dovedindu-i că mi-a ascuns adevărul în legătură cu Koruz, am lua-o la întrebări?
- Mda!
- Ce-am pierde?
- Nimic! Dar nici n-am câştiga ceva.
CAPITOLUL XII